Puţini ştiu numele meşterilor lui Manole, ziditorul impunătoarei mănăstiri Curtea de Argeş. Cu atât mai puţini cunosc şi faptul că acei „meşteri mari, calfe şi zidari” au dat denumirea unora dintre localităţile din jurul oraşului Curtea de Argeş. Una dintre acestea, Valea Iaşului, a fost botezată aşa după numele lui Iaşu, care a participat la ridicarea mănăstirii „pe Argeş în gios, pe un mal frumos”. Localitatea a împlinit 490 de ani de existenţă, fiind atestată documentar exact la un an după zidirea capodoperei arhitecturale a domnitorului Neagoe Basarab. Urmaşii lui Iaşu şi ai meşterului Manole au fost surprinşi, duminică, de reporterii EVZ petrecând cu „tradţionalii” mici şi berea de rigoare, dansând pe ritmuri muscelene, cântate cu sârg de Ansamblul „Doina Argeşului”, în cinstea celor aproape cinci secole de existenţă. Sursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor CanaSursa: Petrisor Cana
1 /.
Situat la o aruncătură de băţ de Curtea de Argeş, satul aflat pe drumul care duce spre Câmpulung Muscel a primit, acum aproape cinci secole, numele de Valea Iaşului. Atestarea documentară este consemnată în hrisovul domnesc din 4 aprilie 1523, dat la Târgovişte de Voievodul Radu de la Afumaţi, urmaşul lui Neagoe Basarab, prin care „întăreşte” Mănăstirii Argeş mai multe sate, printre care şi Iaşii. Se întâmpla la un an după ce meşterii lui Manole terminaseră ridicarea lăcaşului de cult.
Tărâm de legendă
După cum spune legenda, Manole şi ceilalţi nouă „calfe şi zidari” au fost abandonaţi pe acoperiş pentru ca nu cumva să zidească, în altă parte, o mănăstire la fel de frumoasă. Aceştia şi-au construit aripi din ţiglă, încercând să zboare, însă au sfârşit prăbuşindu-se la poalele mănăstirii. În locul în care a căzut Manole se află
