Problema lazialului este de sinceritate, nu de obligaţii faţă de străbuni

Băiatul se simte stingher la echipa naţională. Nu e locul lui acolo, ne anunţă impresarul care joacă impecabil rolul impresarului retras. Aşa că băiatul vrea să se retragă. Băiatul este Ştefan Radu, fost Radu Ştefan. Drumul de la Radu Ştefan la Ştefan Radu a presupus un transfer de la Dinamo la Lazio Roma. Pe cînd juca în Groapă, Radu era un băiat modest, simpatic şi promiţător. Mai mult. Un tînăr fotbalist ale cărui calităţi aminteau de marii fundaşi centrali ai lui Dinamo. Nelu Nunweiller, Dinu, Sandu Gabriel, Sătmăreanu II. Stoper de picior stîng, Radu Ştefan putea fi folosit şi pe flanc. În ordinea firească a lucrurilor, tînărul dinamovist a devenit la scurt timp ţintă pentru cluburile din străinătate.

Transferul în Italia la una dintre echipele de tradiţie nu a surprins. S-a acomodat greu, cu o încăpăţînare productivă. Tînărul promiţător se maturiza. Se transforma. Nu mai era aşa simpatic, dar simţea cum devine important, băgat în seamă, preţuit. În timp ce îşi cîştiga dreptul de titular la Lazio, îşi pierdea dorul de ţară. Cu cît se simţea mai bine şi mai de-al locului la Roma, cu atît dorinţa de România se stingea. Li s-a întîmplat multora. Şi nu este nimeni de acuzat. Mulţi dintre noi dacă ar fi prins un contract la un echivalent de Lazio al meseriei noastre, ar fi încercat să aibă o relaţie cît mai protocolară cu ţara.

Problema romanului Ştefan Radu este de sinceritate, nu de obligaţii faţă de străbuni. Romanul ar trebui să aibă o discuţie fără ocol cu românul Radu Ştefan şi cu ceilalţi români, cărora le-a dat impresia că i-ar mai păsa de echipa naţională a României. Tot teatrul acela cu blestematele de accidentări care picau exact înainte de convocările la lot a fost confirmat acum de Ioan Becali. Ioan Becali şi toţi cei care ne băteau obrazul şi ne făceau de colpo