Lume multă, în jurul oalei cu sarmale. Înveşmântată în costumul maramureşenesc - cu cămaşă împodobită cu dantelă lucrată de mână şi fustă cu vrâste roşii, verzi şi negre, aşa cum purtaseră, din veac, mama, şi bunica, şi străbunica, şi toate înaintaşele ei - Iulia Corău împarte „orăşenilor" sarmalele ei cu păsat, pregătite aşa cum se face la Botiza. Bucureştencele venite în târgul de produse tradiţionale şi ecologice organizat nu demult în Piaţa Constituţiei nu ezită să-i ceară reţeta. O facem şi noi.
SARMALELE CU PĂSAT, MARCA POSTULUI MARAMUREŞEAN
„Sărmăluţele dumneavoastră cu păsat sunt celebre atât la Bucureşti, cât şi la Strasbourg, la Veneţia, la Tel Aviv...", se înfiripă dialogul. „Să ştiţi că au avut un mare succes, la Strasboug, şi sărmăluţele, şi plăcinta maramureşeană. Am fost acolo o lună şi trei zile, în 2007, când am fost invitaţi să participăm la un eveniment ocazionat de intrarea României în Uniunea Europeană". Reţeta plăcintei maramureşene? „E simplă, dar dragostea cu care o pregătim e marele secret", spune Iulia Corău. „E făcută cu aluat de pâine obişnuit şi umplutură de brânză, ceapă şi mărar. Ceapa verde se taie mărunţel, şi mărarul la fel. Se adaugă apoi în brânza frământată, un pic sărată, un pic iute..." Gustăm din plăcinte. Mmm! Generoase, mari „cât o palmă de bărbat harnic"!
Sărmăluţele cu păsat şi de post... Pentru cele de post, se folosesc ciuperci, legume, ceapă, morcovi, sare, piper şi păsat, orez. „De când mă ştiu, aşa se mânca la noi, la Botiza. Şi bunica, şi străbunica, aşa găteau. În Postul Mare, tot timpul se fac sarmale cu păsat". Cum li se mai spune? „Piroşte... Într-o comună învecinată li se zice chiroşte, în altă parte cureti umplut, boace... Sunt foarte multe denumiri, depinde de sat, de comună".
Ce am remarcat la sarmalele Iuliei Corău este varza, foarte bine murată. Are şi ea un s