Las-o să-ţi umple iar odaia
De unde chemi, trist şi umil,
Îngeri cu-aripile-n văpaia
Sincerităţii...
Şi află-ţi rostu-n lucruri mici,
În amănuntele ascunse,
Din care, proaspăt, îşi ridici
Viaţa de-atunci...
Nu-ţi alunga fluturii, roua,
Lumina albă de pe ziduri
De cărămizi, ci-ncet în noua
Singurătate intră...
Las-o să-ţi umple iar odaia
De unde chemi, trist şi umil,
Îngeri cu-aripile-n văpaia
Sincerităţii...
Şi află-ţi rostu-n lucruri mici,
În amănuntele ascunse,
Din care, proaspăt, îşi ridici
Viaţa de-atunci...
Nu-ţi alunga fluturii, roua,
Lumina albă de pe ziduri
De cărămizi, ci-ncet în noua
Singurătate intră...