România: țara în care până și ministrul educației plagiază

Mi-e și milă de Victor Ponta. Să alegi într-o săptămână doi miniștri pentru același post, ambii nevrednici  a-l ocupa, iată o performanță rar sau deloc întâlnită.

O săptămână toată țara și, mai nou, străinătatea se distrează pe seama explicațiilor fanteziste date de ministrul Mang în legătură cu plagiatele evidente.

În loc să demisioneze sau să fie demis, dl Ioan Mang ne aburește cu fel de fel de explicații, care de care mai colorate.

Ultima, cea mai gogonată, că n-ar fi operele domniei sale. Adică, ce să deducem?

Că cineva a avut uriașa premoniție privind numirea sa ca ministru, și a plantat pe net încă de acum 9, 4, 6 ani lucrările cu pricina. Că doar n-au fost plantate duminică noaptea, iar luni le-am găsit noi.

Articolul plagiat integral după japonezi este tipărit în 2003,  într-un volum realizat la Craiova, cu ocazia unei conferințe. Volumul se află în biblioteci din țară, are acte de „naștere” și înregistrare.

A mai apărut un argument. Dna Mang și-a pus acel articol tipărit la Craiova în fișa de evaluare la facultatea unde predă pentru obținerea gradației de merit, pe care a și obținut-o cu beneficiile materiale corespunzătoare, cu ani in urma.

Cercetătorii străini plagiați și-au spus și ei cuvîntul. Cel din Israel a declarat că dl Mang este singurul cercetător care nu și-a dat seama că lucrarea respectivă este greșită, astfel încât a plagiat o lucrare trimisă la gunoi de autorii ei.

Așa că toate aburerile cu „nu sunt ale mele” dovedesc prostie crasă.

Să vedem acum costurile.

Pentru guvernul Ponta și pentru Ponta insuși pierderile de imagine și credibilitate sunt imense. Și cresc cu fiecare oră în care Ioan Mang este menținut în post. Ideea cu verificarea sa de către Academia Română, care nici nu are, prin Legea de funcționare, astfel de