Actuala campanie electorala de primavara s-a soldat pana acum cu o recolta bogata de promisiuni abracadabrante. Proiecte de viitor imbietoare sunt fluturate in ritm de foc continuu pe la nasul nostru colectiv, suntem invitati de zor sa credem intr-o "tara a fagaduintei" prezenta deja spatial si iminenta temporal. Iadul vietii in umbra traficului din marile orase e vopsit in culorile unei tangibile gradini a Edenului – cu conditia, desigur, sa il votam pe "promitatorul" candidat. Mai ales candidatii din provincia "profunda" se intrec in promisiuni de tipul "heliporturi, autostrazi si metrouri satesti". Dar politicienii nostri cu ambitii edilitare de oras mare dau si ei frau liber imaginatiei, pe cat de debordante pe atat de interesante.
Unii vad cu ochii mintii cartiere intregi de locuinte sociale de calitate, ridicate, fireste, inainte de sfarsitul mandatului visat. Sau garsoniere de capitala de judet din vestul tarii, la pretul modic de 15 mii de euro. Sau parcari subterane si supraterane multietajate, ba chiar si o autostrada de vis, leac rapid pentru cosmarurile noastre de navetisti intrabucuresteni, o artera aeriana, aflam cu emotie, fezabila intr-un viitor intramandat, si inca ieftin. Nu stii ce sa mai crezi: logica emitatorului de mesaj electoral e in vacanta — sau destinatarii mesajului sunt cei care si-au suspendat capacitatea de judecata.
Suntem luati de prosti sau macar de saracuti cu duhul, dar ne si lasam luati. Exista un soi de complicitate, aproape o simbioza, intre, pe de o parte, cei care promit marea cu sarea, si, pe de alta, alegatorii lesne inghititori de gogosi oricat de gogonate. Aceasta denota un singur lucru: cinismul politicienilor "se ia", mai ales daca terenul e fertil. O mai fi si un fel de mecanism de autoaparare: decat sa ne iesim din minti mai bine ne convingem ca e mai sanatos sa consideram totul o gluma. Sinistra,
