Eu inteleg ca presedintele si premierul sunt din nou in razboi. Inteleg ca lupta este dusa cu tot armamentul din dotare. Inteleg ca privatizarea CFR Marfa este o ineptie atat de mare comisa de Relu Fenechiu cu binecuvantarea lui Victor Ponta incat nu numai ca trebuia oprita, dar era cu neputinta sa nu fie exploatata din plin de presedintele redevenit jucator.
Ceea ce nu mai inteleg este ca in acest joc politic este atrasa o institutie de prim rang a acestei tari, cu atributii de o exceptionala importanta si al carei prestigiu trebuie sa fie imaculat. Ma refer la CSAT. Nu poti sa faci din CSAT un actor pasiv si o victima colatera in razboiul politic dintre palate.
Primul care a facut aceasta impardonabila prostie a fost premierul atunci cand a pasat CSAT responsabilitatea de a aviza un contract pe care CSAT nu a avea de ce sa-l avizeze. Victor Ponta s-a descalificat incercand sa paseze o responsabilitate care ii apartinea intr-o situatie foarte complicata si in care a intrat cu capul inainte si mare voiosie.
Presedintele a procedat foarte corect refuzand sa convoace CSAT si desecretizand o hotarare a consiliului care arata clar ca responsabilitatea procedurii si pentru contractul de privatizare revine Guvernului. Doar ca presedintele nu s-a multumit cu aceasta victorie certa si corecta. A vrut sa impinga lucrurile mai departe, intrand la randul sau intr-o smecherie ieftina.
Nu exista nicio justificare onesta pentru razgandeala presedintelui in chestiunea convocarii CSAT. Guvernul nu a cerut in mod expres aceasta sedinta, ci introducerea subiectului pe ordinea de zi a primei sedinte. Legea nu s-a schimbat fata de momentul in care Traian Basescu spunea, in mod corect, ca avizarea contractului nu este de competenta CSAT si ca o convocare a consiliului este chiar ilegala.
Presedintele invoca drept argument pentru
