După ce un complet al ICCJ l-a găsit pe Adrian Năstase, în unanimitate, vinovat de delictele de corupţie de care este acuzat de ani buni, acesta a hotărât să-şi facă ieşirea de pe scena politică în postura de proscris eroic, determinat să nu cedeze în faţa sorţii - mai exact, în faţa justiţiei.

„Nu mă vor prinde niciodată viu" pare să fi fost maxima după care s-a ghidat atunci când a îndreptat pistolul împotriva sa, urmând astfel exemplul legendarilor desperado Ned Kelly de la Antipozi sau Butch Cassidy din SUA. Cum proscrisul australian a ajuns între timp un personaj emblematic în ţara sa, Năstase poate trage speranţe că viitorul îi rezervă un destin asemănător - mai ales că mass-media complice cu USL lucrează deja de zor la sanctificarea sa. Există, desigur, unele detalii deranjante, prea puţin eroice, care mai trebuie retuşate - gestul lui Năstase nu a survenit în pustietatea Australiei sau a Vestului Sălbatic, ci în luxuriosul său muzeu din cel mai select cartier al Bucureştiului, cu ambulanţa deja sosită la poartă şi o droaie de oficiali de prim rang ai statului, printre care în mod relevant şi ministrul de Interne în exerciţiu, aflaţi în stand-by.

„Nu voi ajunge în arest niciodată. Voi decide singur ce am de făcut" - au fost, potrivit lui Ioan Rus, cuvintele omului care în mod vădit continuă să se perceapă drept cineva aflat deasupra legii, valabilă doar pentru muritorii de rând. Poate că gestul său sinucigaş a născut compasiune în sufletele destulor români sufocaţi şi umiliţi ani de-a rândul de puzderia reglementărilor unui stat obez şi obtuz. Românii nu trebuie să uite însă că arhitectul acestui stat şi al structurilor sale profund corupte este şi rămâne Ion Iliescu, în timp ce Năstase le-a perfecţionat şi consolidat prin întronarea partidului-stat. Mass-media manipulatoare, laolaltă cu protipendada USL, preferă, evident, să ignore acest aspect