Arhitectul Serban Cantacuzino, nascut in 1928, a fost omagiat la Academia Romana, la inceputul lunii decembrie 2008, cu ocazia implinirii a 80 de ani. Domnia-sa a primit din partea colegilor din Comitetul de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii diploma "Meritul Academic". Discursul de acceptare a fost precedat de o serie de prezentari apartinand acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, prof. ing. Nicolae Noica, prof. dr. arh. Aurelian Triscu, lector drd. arh. Alexandru Beldiman si Maria Berza, vicepresedinte Fundatia Pro Patrimonio. Serban G. Cantacuzino a fost numit de multe ori in presa „printul arhitect exilat". In 1939, la doar 11 ani, a plecat din Romania in Anglia, unde a invatat la Colegiul Winchester si la Cambridge (care avea scoala de arhitectura); a revenit in Romania pentru prima oara in 1971. In Marea Britanie este considerat unul dintre liderii comunitatii romanesti. A fondat in anul 2000 Pro Patrimonio, cu sediul la Bucuresti, cu scopul de a restaura, salva si revitaliza cladiri si situri in pericol. Despre toate acestea si multe altele, „printul exilat" a avut amabilitatea sa vorbeasca Ziarului de Duminica.
- Academia Romana v-a omagiat pentru stralucita dumneavoastra cariera si pentru rolul dvs. in salvarea patrimoniului. Ati avut o cariera distinsa in Marea Britanie. V-a impiedicat cumva faptul ca sunteti roman?
- Nu m-a impiedicat deloc. Totusi, sunt intotdeauna gata sa explic ca Romania nu este aceea care apare in ziare.
- Vorbiti-ne despre descendenta dvs. familiala…
- Descendenta mea este intr-un sens simetrica: bunica din partea tatalui meu, Marcela Bibescu, este nepoata lui Voda Bibescu, iar bunicul din partea mamei, Gheorghe Stirbey (frate cu Barbu, care se casatoreste cu Nadejda Bibescu, sora mai mica a Marcelei), este nepotul lui