De ce se întâmplă, toate câte se întâmplă? Pe scurt:
în primul rând fiindcă trăim în "fascinanta şi eterna" Românie. Fiindcă "revolta din "89" ne-a surprins cu construcţia socialismului luminos încă neterminată. Fiindcă "Lumea lui Caragiale" a redevenit actuală: dezordinea de bazar a unei puteri generată de alăturări întâmplătoare conduce la un "talmeş-balmeş" care generează şi existenţa, cât şi formele de exprimare (M. Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, 1988). Totul se petrece la vedere, pe faţă, într-o convieţuire anormală dintre candoare şi ticăloşie (Paul Zarifopol) în absenţa unei conştiinţe etice a binelui şi a răului! Este o lume "pişicheră" care generează haos pentru a supravieţui? (din nou M. Iorgulescu)
în topul cameleonilor conduc din nou câte un Dandanache, Ipingescu, Caţavencu, Farfuridi sau Gudurău, cât mai ales Pristanda cu logica poliţienească eternă: curat neconstituţional, dar umflaţi-l "! Românul minţit, sărăcit şi furat până şi de umorul care l-a ajutat să traverseze spiritual atâtea veacuri potrivnice. Dacă românul înţelege mai dificil ce este democraţia a început să depisteze mai clar (mare miracol şi pericol!) ce este demagogia.
"Crescendo furioso" remarcă Emil Hurezeanu. Poate că da! Ciuleandra noastră şi-a pervertit - între timp - finalul "presto" într-un dezamăgitor "lamento"! Cum s-a făcut că, după 17 ani de la hotarul temporal decembrie '89, să lâncezim într-o astfel de Ciuleandră politică Kitsch? Obosită, râncedă şi sleită de voinţă până la a deveni o pseudo-periniţă ridicolă şi complicitară?
Alternanţa la putere a fost! Circ a fost! Daciada şi "Cântarea României" au continuat aproape fără întreruperi (doar cu câteva "adaptări şi malformaţii") spre deliciul tuturor economiştilor bine antrenaţi în socialism, de la contabili până la inclusiv achizitori şi magazioneri - gestionari, care s-au