De câteva zile, şoferii dezbat pe internet problema radarelor „invizibile”. Jale mare!
Ai impresia că maşinile au fost interzise şi că „miliţienii" au pornit la vânătoare de şoferi. „Cum adică să merg cu 50 la oră prin localitate?! Să facă ei autostrăzi şi pe urmă să ne amendeze!", cam ăsta e oful „mişcării de rezistenţă antiradar". Mda, greu moment! Chiar nu mai e de trăit în ţara asta, dacă nici „s-o calci" ca lumea nu mai poţi...
Să trecem, totuşi, peste zarva celor care se simt jigniţi pentru că poliţia poate să-i prindă când îşi fac de cap la volan şi să admitem că noile aparate radar nu-i vizează decât pe cei care încalcă legea. Ai greşit, plăteşti. Respecţi legea, îţi vezi de drum. Acum, toţi suntem egali în faţa radarului. Detectoarele cărora tocmai li s-a luat piuitul încurajau încălcarea legii, pe principiul strâmb „unde nu-i poliţie poţi să faci ce vrei".
Avea dreptate Cornel Lipă, preşedintele Sindicatului Instructorilor Auto, când declara: „În Grecia, dacă te prinde cu detectorul de radar, e 3.000 de euro amenda. Atât timp cât omul ştie că pe sectorul de drum avertizat cu indicatoare are limită de viteză, reduce viteza. Dacă are detector, poţi să-i pui 1.000 de indicatoare, nu le respectă dacă detectorul nu îi semnalează radarul." Detectoarele ar fi trebuit interzise prin actualul Cod Rutier. Poliţia nu mai cheltuia 15 milioane de euro pentru 450 de radare noi şi românii nu mai dădeau aproape 10 milioane de euro pe detectoare.
Cu banii din buget, Poliţia putea cumpăra nişte maşini decente pentru secţiile de prin văgăunile patriei, unde agenţii fugăresc hoţii cu bicicleta. Iar şoferii erau egali în faţa radarului. Ca acum.
