Întrebarea din titlu se referă la timpul prezent: "Mai este România o ţară industrializată?"… Mulţi spun că nu. Totuşi, în anii din urmă, tot mai multe fabrici de-ale noastre sunt prezente pe piaţă şi vând. Şi mai ales exportă. Vând însă cu deosebire acele fabrici care au atras capitaluri străine şi lucrează performant. Altele, tributare vechiului slogan "Merge şi aşa", deci la voia întâmplării, n-au trecere pe piaţa internă şi, mai ales, nu exportă. Românii preferă importurile, de la electrocasnice şi electronice până la materiale de construcţii şi automobile.
Soluţia cea mai bună ar fi să atragem producători performanţi din toată lumea să-şi fabrice mărfurile la noi în ţară. Ceea ce nu-i deloc simplu. Deşi lozinca "Nu ne vindem ţara", în forma ei brută, s-a demodat, sfânta noastră birocraţie n-a încetat să-i blocheze pe investitorii străini. Şi chiar dacă, astăzi, i s-a luat considerabil din putere, dincolo de birocraţie, de ştampile, de legi neclare, de descurajări făţişe ori ascunse există o forţă puternică în calea investiţiilor străine. O forţă nevăzută, dar extrem de activă, o fantomă ce agită spirite şi influenţează concepţii de mai bine de o sută de ani.
A fost însă România o ţară industrializată?!… Procesul industrializării ţării a început în secolul al XIX-lea. Şi a continuat în secolul XX. După Primul Război Mondial, cu deosebire, ţara îşi găsise drumul. E adevărat că avea să treacă prin câteva încercări aspre, chiar dramatice, între care inflaţia din anii'20 şi Marea Criză din anii '29-'33. Dar aceste încercări au ajutat-o să deschidă ochii, să vadă ce ne despărţea de statele avansate şi cum puteau fi înlăturate obstacolele din calea dezvoltării. Voci autoritare, bazate pe argumente solide, li s-au adresat românilor şi le-au arătat ce au de făcut. Primul pas fiind încurajarea investiţiilor.
Treptat, s-au înmulţit întreprinzătorii. Mul
