Abraham Lincoln, un incontestabil all-time American hero, trăieşte o nouă epocă de glorie pe marile ecrane. Chiar dacă prezenţa sa în cinematografele americane nu se poate compara cu cea din primele decenii ale veacului trecut (între 1911 şi 1940 s-au produs peste 80 de filme avîndu-l ca personaj), e evident că, la Hollywood, Lincoln a revenit la modă. Anul trecut s-a lansat (şi la noi) Abraham Lincoln: Vînător de vampiri (Abraham Lincoln: Vampire Hunter), un film-atît-de-stupid-încît-ar-putea-deveni-cult (titlul spune tot), semnat de regizorul de origine kazahă Timur Bekmambetov. Tot anul trecut, profitînd de vîlva creată în jurul filmului amintit mai sus, a mai apărut un rebut straight-to-video, sugestiv numit Abraham Lincoln vs. Zombies. Lansat pe marile ecrane americane în noiembrie (după o avanpremieră în octombrie, în cadrul Festivalului de Film de la New York), Lincoln al lui Steven Spielberg a devenit producţia cu cele mai multe nominalizări la Premiile Oscar pentru 2012. Iar pentru anul în curs se anunţă mai multe filme cu/despre Lincoln. Dintre acestea, cel mai interesant pare Saving Lincoln, care ne promite „povestea adevărată“ a relaţiei dintre preşedinte şi bodyguardul său. Să ne oprim, însă, la filmul care face obiectul acestei cronici. Lincoln prezintă ultimele patru luni din viaţa celui de-al şaisprezecelea preşedinte american (la puţin timp după ce fusese reales în funcţie) şi pune accentul pe eforturile sale constante de a trece prin Camera Reprezentanţilor – la zece luni după ce fusese adoptat de Senat – al 13-lea Amendament al Constituţiei, prin care este abolită sclavia, şi astfel de a pune capăt, după patru ani, Războiului Civil în care îşi pierduseră viaţa peste 600.000 de soldaţi din ambele tabere. Este un film politic, înainte de toate, care ne dovedeşte din nou că, aşa cum o aflaserăm încă de la Machiavelli, „politica nu are nic