Zona Aviatorilor, două camere, bloc tip vilă, an de construcţie 2007, încălzire centrală, garaj, finisaje deosebite, 250 de mii de euro. Sînt oameni care au şi dau banii. Iar "finisajele deosebite" sînt cele care "fac diferenţa". De regulă, la acest gen de locuinţe treptele de intrare dinspre stradă şi cele din curte trebuie musai să fie pavate cu cel mai strălucitor granit posibil, din acela pe care îţi rupi gîtul numai uitîndu-te la el. Din acela pe care aluneci şi atunci cînd e perfect uscat, o suprafaţă intimidantă, semn al minunilor din interiorul casei. Balustradele (sau "mîna curentă" în limbaj imobiliar) trebuie să fie dintr-un la fel de strălucitor oţel inoxidabil. E genul de manelism imobiliar aflat cu cîteva trepte mai sus decît vilele cu leişori de ipsos, dezarmant de naiv lucraţi. ën acest tip de case, se cumpără mobilă wenge şi canapele de piele. Tot aici inteligenţa primară a amplasării unor prize acolo unde trebuie lipseşte. Baia e căptuşită cu genul acela de faianţă modelată mărunt, într-o imitaţie de mozaic. Greu de curăţat, dar nu contează. ëntr-un spaţiu mai degrabă mic, se lăfăie un jacuzzi, iar vasul de toaletă rămîne undeva înghesuit, incomod la folosire, pus cumva între paranteze - un reflex al jenei străvechi de a nu te uşura în casă. E tipul de locuinţă în care obiectele sînt scop în sine, iar proprietarul n-are decît să trăiască printre ele, cu ele, după ele. În casele astea nu există cărţi, cel mult cîteva reviste pentru decor, paginile aurii şi, unde nu e net, Mersul trenurilor. Dacă nu-s totuşi bani pentru asemenea case şi asemenea "finisaje deosebite", există şi varianta "vilei la bloc". Am văzut fantasmagoria undeva în zona mall-ului din Vitan. La parterul unui bloc cu patru etaje, gospodarul proprietar îşi făcuse intrarea în apartament direct din faţa blocului. Intrare cu ştaif, trepte, balustrada cu popice, cu balconul închis,