Unul dintre numele importante ale picturii noastre, Stefan Caltia, la fiecare sfirsit de an „gireaza“ cu o expozitie personala prestigiul Galeriei Posibile. Expozitia deschisa cu putin timp in urma are izul si bucuria sarbatorilor de iarna pe care ne pregatim sa le intimpinam. Noaptea calatorului ne prilejuieste bucuria intilnirii cu universul lui Stefan Caltia. De aceasta data o lume mai putin angoasata, ale carei personaje par a pluti in atmosfera plina de magie, de fantasma, de miracol, caracteristica picturii lui. O feerie in care natura, oamenii si acel duh venit din inaltul cerului sint atit de aproape in preajma Nasterii Domnului, a Sarbatorilor de iarna, incit ne aduc aminte de povestile bunicilor.

Puternic legat de lumea copilariei, marcat de traditia si de istoriile stiute de acasa, de oamenii locului dintr-un sat aflat la poalele muntilor Fagaras, Stefan Caltia le-a inchinat acestora, de-a lungul intregii sale cariere, o cronica pictata. Nu stiu daca si-a propus in mod programatic acest lucru sau daca tot acest bagaj cultural a rabufnit pe nesimtite, determinindu-i un anume fel de a privi realitatea imediata. Lumea personajelor lui Stefan Caltia are ceva din universalitatea moralizatoare a teatrului medieval si, uneori, se identifica cu lumea circului. Chiar daca pictorul nu opereaza cu o simbolistica a identitatii unui loc, pictura lui vorbeste despre un „loc“ anume.

Acum, in asteptarea povestilor din jurul bradului de Craciun, va propun sa ascultati fragmente din povestea pictorului Stefan Caltia, asa cum mi-a relatat-o el insusi, pentru un documentar realizat in 1998 la Televiziunea Romana:

Cel mai greu este sa vorbesti despre ceea ce faci tu, nu pentru ca ar fi un lucru imposibil, ci pentru ca atitea semne de intrebare ai cind te intorci cu privirea spre tine, incit ti-e teama ca atunci cind comentezi ceva sa nu spui lucruri