Ansamblul „La Venexiana“, dirijat de Claudio Cavina, alături de Corul de cameră „Preludiu“ al Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română“, condus de Voicu Enăchescu, va interpreta la Ateneu capodopera lui Claudio Monteverdi. Interpretul lui Orfeu este baritonul Furio Zanasi
Articol realizar de Ligia Ardelean
Creator îndrăzneţ, spirit vizionar, Claudio Monteverdi (1567–1643) a fost numit în posteritate „L’Oracolo della Musica“. A reprezentat cu strălucire madrigalul dramatic, gen în care a compus cu precădere până la vârsta de 40 de ani. Apoi s-a lăsat sedus de noul gen, opera, născut în ambianţa propice a „Cameratei fiorentine“, cea care reunea poeţi şi muzicieni de elită ai epocii, animaţi de idealul de a reînvia teatrul antic elin. Totodată, se trece de la polifonia exacerbată a Renaşterii – care abstractiza oarecum expresia sonoră – la monodia acompaniată, legând astfel muzica strict de text. Stilul operistic monteverdian îmbină elemente renascentiste târzii cu aspecte baroce, inovatoare. Claudio Monteverdi a compus pentru scenă peste 20 de lucrări (majoritatea pierdute), cele mai cunoscute fiind operele L’Orfeo, Il ritorno d’Ulisse in patria şi L’incoronazione di Poppea, reprezentate şi-n zilele noastre. De popularitate se bucură şi singura secvenţă care a supravieţuit din opera L’Arianna, Lamento-ul Ariannei Lasciatemi morire.
MAGIA ARTEI
L’Orfeo, prima operă a lui Monteverdi, a apărut la 7 ani după Euridice de Jacopo Peri, aceasta fiind prima operă care s-a păstrat, din istoria genului. Subiectul este acelaşi, folosit frecvent şi ulterior – mai ales în arta sunetelor – de vreme ce Orfeu, unul dintre miturile fundamentale ale omenirii, simbolizează magia artei, a muzicii în special, în conştiinţa universală. Orfeu de Gluck va marca la rându-i un moment foarte important în evoluţia operei, dar Orfeu de Monteverdi rămâne prima capo
