Eu şi colegii mei, precum şi alţi confraţi de breaslă de la diverse publicaţii scriem de ani în şir, în zadar, despre corupţia generalizată în corpul putred al funcţionarilor publici
Eu şi colegii mei, precum şi alţi confraţi de breaslă de la diverse publicaţii scriem de ani în şir, în zadar, despre corupţia generalizată în corpul putred al funcţionarilor publici. Prin primării şi prefecturi, pe la ministere şi consilii judeţene, peste tot unde îşi întinde tentaculele caracatiţa funcţionărească stau în posturi mai mici sau mai mari, nişte stricaţi care nu fac nimic altceva decît să se îmbogăţească pe spinarea contribuabilului. Nu contează dacă sînt aleşi sau numiţi, dacă sînt adversari sau aliaţi politici, dacă sînt tineri sau bătrîni, bărbaţi sau femei, secretare sau directori. Acoperindu-se unul pe celălalt şi tăind cozonacul după rang şi influenţă îşi împart totul, de la nenorocita de şpagă de 100 de lei la comisioanele de milioane de euro, fără frică şi fără ruşine. Zilele acestea, în plină campanie electorală, cîteva cazuri dezvăluite “la fix” de poliţie sau de mass-media au lăsat la vedere o mică parte a acestei afaceri de-a dreptul criminale. După ce vor trece alegerile şi se vor mai mişca, pe ici pe colo, cîteva fotolii, scaune sau taburete, băieţii vor porni iarăşi, voioşi, morişca de la fabrica de lovele care se opreşte doar din patru în patru ani, pentru scurt timp, la un soi de revizie politică. Despre cum, cît şi unde se fură în sistemul funcţionăresc ştie toată lumea. Dar nimeni nu suflă o vorbă, pentru că atît hoţii, cît şi cei care îi acoperă şi îi oblăduiesc se află sub legea omertei sau sub puterea şantajului reciproc.
Mai scriu încă o dată şi pentru a nu ştiu cîta oară că asociaţi cu aceste matrapazlîcuri sînt o bună parte din membrii corpului notarilor publici, o altă mafie care se conduce după reguli proprii, o ga
