Acum doi ani, Romania si Ucraina au semnat un tratat bilteral, primul document de acest fel existent intre cele doua state. Inceput in 1995, tratatul cu Ucraina a fost una din "mostenirile" cu care noua adminstratia instatalata la Bucuresti in noiembrie 1996 a pornit la drum. Tratatul cu Ucraina a fost incheiat destul de repede, semnarea lui avind loc pe 2 iunie 1997. Romania spera ca, prin acesta miscare rapida, sa sensiblizeze statele cu putere de decizie din NATO. Bunele relatii cu vecinii, a caror expresie in planul relatiilor bilaterale sint tratatele de baza, reprezentau unul din cele cinci criterii care faceau, la vremea aceea, dintr-o tara, un candidat cu sanse sa fie invitat sa adere la NATO. In luna iulie, la summitul de la Madrid, Romania nu a primit aceasta invitatie. Tratatul era semnat si ratificat de Parlamentul de la Bucuresti si de Rada Suprema a Ucrainei. Departe de a fi un acord perfect, Tratatul cu Ucraina este, fara indoiala, un document folositor ambelor state. Graba cu care a fost negociat a lasat insa nerezolvate doua probleme: frontiera de stat si statutul apelor teritoriale. Tratatul insa stipuleaza ca ambele chestiuni vor face obiectul unor acorduri separate. Romania si Ucraina nu au avut niciodata o frontiera de stat trasata dupa regulile internationale. Tratatul din 1997 reflecta principiul recunoasterii reciproce a frontierei. Finalizarea discutiilor pentru trasarea granitei este legata in mod direct de cea a statutului apelor teritoriale si a delimitarii platoului continental de la Marea Neagra. Odata incheiat acordul privind frontiera, trebuie incheiat si cel privind apele teritoriale. Prin tratatul din 1997, Romania si Ucraina s-au angajat sa reglementeze chestiunea apelor teritoriale si a platoului continenetal in termen de doi ani, sau, dupa incheierea acordului de frontiera. In cazul nesolutionarii problemei platoului continental,