Doar n-ai sa mori acuma pentru ca nu functioneaza nu stiu ce rotita din intregul asta agregat construit si adus aproape de perfectiune timp de mii de ani, ridichea asta mecanica numita statul roman. Cum nu ne facem treaba! Mai, baiatule, tu habar n-ai ce vorbesti! Din momentul in care ai semnat contractul social cu tara in care te-ai nascut, respectiv in maternitate, unde ai vazut lumina zilei (stai ca-l am la mine: asta e semnatura ta, nu? pata asta rosie de ombilic din josul paginii, da?), asa, si ai hotarat ca faci parte dintr-o anumita societate, telul tau este bine conturat, trebuie doar sa umbli la detalii. Esti, cu siguranta, membru al unei colectivitati numeroase care te protejeaza si iti ofera toate conditiile pentru indeplinirea viselor tale. Daca ai fi hotarat sa traiesti in pustietate, intr-un loc al nimanui, pe vreun ghetar in deriva sau la polul Nord, atunci, da, nu ai fi avut nicio pretentie de la nimeni sa faca ceva pentru tine, ti-ai fi purtat singur de grija, absolut singur, dar asa, aici, in civilizatie, intr-un tinut al cuiva, care are nume, steag si imn, totul este perfect si la discretie. Tu nu trebuie decat sa mergi la treaba, sa te intorci, sa faci copii, ca asa scrie in contract, adica sa ajuti cat poti, cat te duce osul, la prosperitatea economica si demografica a societatii. Si, eventual, - asta scrie doar la clauze -, sa faci ceva durabil pentru patria ta, ceva nou, sa ridici un monument care sa dainuie si care sa reprezinte poporul tau, sa descoperi un atom verde sau sa cuceresti o bucatica de spatiu cosmic pe care sa infigi steagul tarisoarei tale. Asta nu e obligatoriu, daca poti, mai baiatule, o faci, daca nu, sa stii ca nu te omoara nimeni, nu te pune sa dai banii inapoi pentru tot ce ai primit. Acum intelegi rostul tau pe lume? Vezi de ce masina are patru roti si volanul pe dreapta? Pricepi de ce semaforul are trei culori si alte ale