Concediul este acea perioada ideala a anului, asteptata cu nerabdare de fiecare angajat din lume pentru a scapa de toate problemele, pentru a se relaxa, eventual, intr-un loc cat mai exotic cu putinta. In acest an am ales schimbarea, frumos slogan politic, parasind litoralul romanesc, atat de bine cunoscut, hotarati sa descoperim un alt peisaj. De ce nu pe cel din Turcia, din zona Antalyei? Cand am ajuns, pentru prima oara in viata, in Turcia, eram convins ca acest stat musulman (cu care am avut indelungi conflicte, bine scoase in evidenta de istoriografia romaneasca, care a uitat in mod voit perioadele de schimburi culturale pasnice, e drept, ei fiind stapanii, iar noi slugile) nu merita sa adere la Uniunea Europeana. Prejudecatile care imi formau aceasta opinie plecau atat de la istoria de confruntari violente pe care Turcia a avut-o cu crestinatatea, dar si de la motivatii geopolitice si culturale. Ar fi bine ca Uniunea Europeana sa se invecineze cu Irakul, Siria etc.? Ce facem cu kurzii? Nu ar avea sens. Dupa aceasta scurta vacanta, prejudecatile formate pe cai docte sau semidocte au lasat locul unui adevar care mi s-a parut evident: daca a fost acceptata in Uniunea Europeana, care ar fi motivele intemeiate pentru ca Turcia sa fie impiedicata? Din punct de vedere al dezvoltarii, cred ca mai degraba sta prost. De acord, litoralul Antalyei nu este cel mai reprezentativ pentru Turcia, sunt sigur ca sunt zone mult mai sarace, insa nu acelasi lucru este valabil si pentru ? Cred ca si analiza unui esantion se poate dovedi relevanta. In plus, litoralul lor mediteranean nu sufera comparatie, in ceea ce priveste dezvoltarea infrastructurii turistice, cu litoralul romanesc, care pare a nu putea depasi, pe ansamblu, trei stele, in timp ce cel turcesc, ca norma, tinde catre cinci stele. Turcia intrece la mai toate criteriile economice, demografice