Rubrica „Dosar“ din această săptămână îşi propune să analizeze relaţia românilor cu munca. Este faimosul personaj Dorel emblematic pentru raportul dintre români şi muncă? Aparent, da. Însă doar aparent.

Un studiu sociologic care analizează în premieră raporturile dintre români şi instituţia muncii amendează serios clişeul „românul e leneş" şi nuanţează semnificativ tabloul general. Cu precădere criza economică actuală pare să-i fi făcut pe români să-şi reevalueze percepţia asupra propriilor locuri de muncă şi să înţeleagă mai bine termeni precum „randament", „concurenţă" sau „performanţă".

Din dosar:

Partea I : Munca la români

Partea II: De la grădiniţă la fast-food

Partea III: Bugetari care nu-şi plâng de milă

Sociologii şi psihologii consultaţi de „Adevărul" sunt unanimi în a afirma că, în străfundul său, poporul român este dedicat valorilor pe care munca le creează. Însă deceniile de comunism, în primul rând prin atacul devastator asupra proprietăţii private, a alterat semnificativ aceste calităţi, iar consecinţele se fac simţite până în ziua de azi.

Românii performează în medii normale, pare a fi una dintre concluziile sociologilor, iar dovada încă stă departe de ţară: aşa-numiţii „căpşunari" au performat infinit mai bine în străinătăţurile în care şi-au găsit un loc de muncă decât în propria lor ţară. Acesta e tabloul general. Rezistă el şi în particular?

Retorica dominantă a ultimelor luni, poate şi a celor viitoare, sună în felul următor: bugetarii cer, bugetarii protestează, bugetarii fac miting, bugetarii fac grevă, bugetarii vor demisii. Există însă şi alt fel de bugetari - aparent nişte anomalii faţă de regulă. În pofida crizei care i-a lovit crunt, ei nu protestează, nu ameninţă, nu se bocesc, nu aşteaptă „să li se dea". @N_