• bookaholic.ro, filme-carti.ro
Cum în 2013 cel mai mult m-a preocupat proza scurtă, revin cu cîteva extrase esenţiale din consistentele anchete realizate cu o parte din autorii antologiei Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (Polirom), de două dintre cele mai active site-uri de carte de la noi. Am citit anchetele ca pe un fel de manifest colectiv plin de statement-uri pentru susţinerea şi promovarea prozei scurte, pe care o văd drept genul literar cel mai nedreptăţit în acest moment. Aşadar, pe bookaholic.ro, Eli Bădică a pus două întrebări ce acoperă în mare parte problema genului scurt pe care au însumi am încercat să o discut în Cuvîntul înainte al antologiei: „Care sînt provocările scrierii de proză scurtă şi de ce credeţi că nu se prea citeşte acest gen la noi?“ Mai întîi, iată care sînt provocările/secretele genului scurt aşa cum le-au cunoscut, pe propria piele, scriitorii debutaţi în anii 2000:
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2013 După 40 de ani Boala la mijlocul vieţii Mame, soţii, fiice „Nevoia de a fi la înălţime pe tot parcursul textului. Într-un roman scăderile de ritm, pasajele mai greoaie, micile scăpări (cînd mai adoarme şi bunul Homer) trec mai uşor, ba chiar sînt utile cînd şi cînd, pentru detensionare: cititorul mai răsuflă o pagină-două. În schimb, cu proza scurtă trebuie să fii în priză tot timpul, ca să nu-l pierzi pe cititor în scurta călătorie pe care o face împreună cu povestea ta. De aceea maeştrii prozei scurte sînt mai mereu maeştri, pe fiecare pagină.“ (Radu Pavel Gheo) „Să decupezi. Să extragi un mic ciob de realitate, să vii foarte, foarte aproape de el, să te uiţi prin el, să spui simplu, să ascunzi firele, hăţişurile, dar ele să existe, undeva în spate, într-un fundal intuibil, descifrabil. Să aibă totul simplitatea aparentă a unui fulg de zăpadă poposit pe un geam. La o privire atentă, să înţelegi că fulgul este, de fapt, uni
