Se cheamă Tratatul Comercial împotriva Contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement – deci, ACTA). Nu arată foarte periculos şi n-are decît 25 de pagini (dintre trei – şi nu una, cum aprecia, recent, ministrul român al Comunicaţiilor, Valerian Vreme – dedicate mediului digital). Dar dacă va fi ratificată de Parlamentul European, în luna iunie, ACTA ne va schimba din rădăcini modul de viaţă (şi nici artiştii nu vor trăi mai bine). România a semnat recent ACTA – şi spune, prin vocea pomenitului ministru de resort, că va trebui să ne conformăm, dacă nu vrem să fim ca Rusia şi China. Cu o săptămînă înainte de semnarea de la Tokio, raportorul european pentru ACTA, europarlamentarul francez Kader Arif, şi-a dat demisia din această funcţie, denunţînd lipsa de transparenţă şi refuzul celor responsabili de a accepta sugestiile oferite de Parlamentul European.
În primul rînd, e prima dată, la noi, cînd transferul digital de informaţie copyrightată e pus pe picior de egalitate cu bunurile contrafăcute. Altfel spus, un film care circulă pe torrenţi e tot una cu un pantof pe care nişte, să-i numim, chinezi cumsecade au scris Mike. O altă categorie de produse vizate sînt medicamentele generice, a căror distribuţie se doreşte mult mai strict controlată, nu pentru protecţia sănătăţii cetăţenilor, ci pentru respectarea drepturilor comerciale ale producătorilor. „De exemplu, aspirina se vinde pe Internet ca la aprozar“, spune Valerian Vreme; ceea ce nu înseamnă că cei care-o vînd pe Internet au manufacturat-o la ei acasă sau că e contrafăcută, iar producătorul nu obţine profit, ci că producătorii de astfel de medicamente generice (nesupuse regimului de prescriere medicală) îşi doresc un control mai mare asupra comerţului cu ele, asigurîndu-şi cota dorită de profit, indiferent dacă asta limitează accesul oamenilor la produse de mare necesitate. Forma finală a A
