La 22 de ani neîmpliniţi, George e un tânăr împlinit şi cu mari perspective de viitor. Licenţiat în „Finanţe-Bănci”, îmbină cartea şi sportul cu uşurinţa omului stăpân pe propriile puteri. George Aurel Antal a început fotbalul la 7 ani, la Cugir. Antrenorul l-a cooptat imediat, avea valoare şi un picior stâng „trăsnet”, care avea să facă spectatori din mulţi portari.
A jucat la Metalurgistul Cugir până la 14 ani, perioadă în care s-a calificat cu echipa de juniori în faza zonală, la Cluj, unde juniorii cugireni aveau să piardă în faza semifinală, la echipa juvenilă a Universităţii Cluj. „Ne-a bătut Buş, joacă acum la Timişoara. Bătea corner şi cu stângul şi cu dreptul, penalty tot aşa, un jucător de nota 10”, îşi aminteşte zâmbind George.
La un pas de gloria fotbalistică
De la Cugir, s-a transferat la FC Unirea. Avea atunci 16 ani, tocmai când echipa albaiuliană promovase pentru prima dată în eşalonul fruntaş al fotbalului românesc. A jucat la juniori şi în primul sezon a înscris 18 goluri. „L-am avut antrenor pe domnul Bicheşi.
După două sezoane la juniori, am fost chemaţi la echipa mare, de antrenorul Zamfir. Până la urmă totul s-a destrămat, n-am mai ajuns, dar am avut o ofertă de la Gloria Bistriţa şi am plecat acolo. Conducerea clubului nu a avut nimic împotrivă, dar, când să rămân la Bistriţa, şefii de la FC Unirea au cerut pe mine 8.000 de euro.
Echipa patronată de Jean Pădureanu nu a cumpărat mai deloc jucători, iar eu nu aveam cum să confirm, nu jucasem fotbal decât la nivel de juniori. Pe scurt, nu am mai ajuns la Bistriţa, iar eu, de supărare, n-am mai vrut să joc fotbal, am renunţat. A fost într-o zi de joi, iar lunea m-am înscris la poliţia comunitară”, povesteşte George Antal. Cazul său a fost oarecum asemănător cu a lui Gicu Grozav.
Pasiunea pentru motociclete @N_
