continuare din episodul 2

Însoțitorul ne dă de grijă să nu lăsăm compartimentul nepăzit. Să ne încuiem înăuntru și până în Viena să nu-i mai deschidem decât lui, dacă strigă la ușă. Parcă suntem în "Capra cu trei iezi".

— Nu vreau să vă sperii, dar e mai bine așa. Știți, mai umblă ungurii prin tren, se întâmplă să vă dispară bunuri. Ungurii și albanezii umblă. Au chei din astea pătrate, descuie pe dinafară. Dumneavoastră dormiți liniștiți, nici nu simțiți când fură. Se mai întâmplă. Cea mai tare fază a fost, îmi aduc aminte, în '87, cu naționala de rugby a României. Dormeau băieții, n-aveau nicio treabă. Când au ajuns la Viena, ăla că n-are portofelul, ăla că nu-și găsește echipamentul, aparatul de fotografiat... Așa că grijă mare!

Cum să mai dormi cu o Ungarie întreagă în jurul tău? Stau de veghe cu ochii pe geam și cu urechea la ușă. Curând se luminează de ziuă. Am mai fost în străinătate, dar numai cu avionul. Cu avionul nu călătorești, ci te deplasezi. Mai mult decât niște nori nu vezi nimic. Pe când cu trenul... Din tren, iată, poți să-i vezi pe acești unguri care, de pe la patru dimineața, încep să împingă pe câmp niște instalații de irigat uriașe. Sunt numai lanuri de porumb cât vezi cu ochii. Asta nu e bine, nu e bine deloc! Ungurii ăștia fac agricultură intensivă. Au investit cu ghiotura în instalațiile astea de irigat, sigur bagă îngrășăminte și tot felul de prostii. mie-n sută că folosesc și semințe modificate genetic.

La noi nu e așa. Noi, imediat după revoluție, am distrus tot sistemul național de irigații. Era făcut de comuniști. Am împărțit pământul în petice mici și ne-am apucat să facem agricultură adevărată, cu calul și cu sapa. Noi nu ne otrăvim pământul. Păi, când muști o roșie de-a noastră, românească, are gust de roșie, domnule, nu e ceva parcă scos la imprimanta tridimenesională. Și porumbul nostru... ce mă