Dirijorul Ion Marin crede că responsabilitatea României în ceea ce priveşte continuitatea Madrigalului este enormă.

Fiul maestrului Marin Constantin şi preşedinte de onoare al Madrigalului, Ion Marin vorbeşte despre "fratele meu mai mic şi în acelaşi timp copilul privilegiat". "Timpul şi energia noastră erau îndreptate în principal către Madrigal. Cu atât mai mult că şi mama noastră făcea parte din cor. Pe de altă parte, a creşte în mijlocul acestei efervescenţe a fost sigur deschiderea care m-a dus la continuarea unei cariere muzicale. Vocea umană este probabil instrumentul cel mai sensibil care există. Ajunsesem să ştiu pe dinafară tot repertoriul Madrigalului şi sigur că era o atmosferă deosebită, de emulaţie, pentru un copil care începea să studieze muzica." Cel mai mult l-a impresionat când a auzit pentru prima oară, la vârsta de 8 ani, «Ritual pentru setea pământului», de Myriam Marbe. Era primul său contact cu muzica contemporană. De la mama sa, artistul a moştenit spiritul tehnic. "Aşa cum am crescut cu Madrigalul, în aceeaşi măsură am crescut mergând de foarte multe ori la Televiziune, unde mama era inginer, şi am participat la tot ce se cheamă tehnică de înregistrare a sunetului, de mixare şamd, şi de asemeni, am mai moştenit uşurinţa de a învăţa limbi străine."

DECIZIE. "Am avut posibilitatea să merg în turnee cu Madrigalul numai la sfârşitul aniilor ’60, începutul aniilor ’70, după aceea nu se mai putea călători. Şi nu era valabil doar muzicienii, ci în general. Mi s-a imprimat senzaţia colosală de claustrofobie în momentul întoarcerii din turneu, pe care ei probabil nu au simţit-o aşa, dar cred că discrepanţa între succesele Madrigalului în străinătate şi felul în care erau trataţi de multe ori în România a contribuit la decizia mea de a-mi face meseria în străinătate", spune directorul Simfonietei din cadrul Filarmonicii b