Recunosc - am urmarit cu atentie speciala alegerile din Iran pentru doua motive. Primul - am vrut sa-mi verific, inca o data, teoria dupa care schimbarile politice intr-o anumita tara se produc atunci cand se acumuleaza o anumita masa critica de nemultumire publica si nu , in principal, datorita unor presiuni externe.
De aceea, de exemplu, Milosevici nu a cazut ca urmare a bombardamentelor de la Belgrad ci, ulterior, prin alegeri. Interesante evolutiile din Iran, de la regimul sahului la cel al ayatolahilor. Ce se va intampla dupa alegerile din iunieĂ Paradoxal, dupa ce, inaintea alegerilor din SUA, in zona republicanilor, se vorbea despre o posibila interventie militara in Iran (care ar fi avut si o semnificatie electorala), iata ca la alegerile din 14 iunie, castigatorul - in primul tur de scrutin, cu 50,7% din voturi - a fost declarat Hassan Rouhani, un reformist, cu studii de doctorat la Glasgow Caledonian University si negociatorul, in ultimii zece ani, pe dosarul nuclear. Schimbare importanta de peisaj politic. „O victorie a intepciunii, moderatiei si maturitatii impotriva extremismului” - a spus Rouhani.
Sa ne intelegem, mecanismul decizional din Iran prevede ca Liderul Suprem, ayatolahul Ali Khamenei, este cel care, in continuare, stabileste linia de actiune in politica externa, serviciile de informatii, fortele armate si programul nuclear. Presedintele iranian are, de fapt, atributiile unui prim-ministru. In principiu, ca sa fie si mai clar, relatia institutionala este cam cea care a existat la noi intre Basescu si Boc.
Interesant este faptul ca, initial au fost 680 de candidati pentru prezidentiale (inclusiv o casnica de 46 de ani) dar Consiliul Gardienilor a acceptat numai opt. Intre cei respinsi s-a aflat si fostul presedinte al iranului - Rafsanjani. In final, acesta, impreuna cu fostul presedinte Khatami, au creat un fro
