Ajuns la 70 de ani, singurul bragagiu din oraş se încăpăţânează să nu lase această tradiţie să moară. Ar fi pentru a doua oară în istoria oraşului când s-ar întâmpla acest lucru. “Ultimii bragagii din Giurgiu s-au stins în anul 1976. Erau trei la număr, iar printre ei se afla şi tata” povesteşte Bogoevici.
Născut în Giurgiu din părinţi sârbi stabiliţi în România după ce au emigrat în anul 1930 din Regatul Iugoslaviei, Ristea Bogoevici spune că a învăţat tot ceea ce se putea învăţa de la tatăl său în materie de bragă, alviţă şi alte “dulciuri” numai că, după moartea acestuia, a luat o pauză de aproape 15 ani. “Lucram la Şantierul Naval şi nu mai aveam timp să mă ocup şi de comercializarea brăgii” spune Bogoevici.
Giurgiuveanul povesteşte că s-a “privatizat” imediat după Revoluţie, deţinând cea de-a doua autorizaţie din oraş. “Colegii de la Şantier m-au întrebat într-o zi de ce nu le fac şi lor nişte bragă. S-au trezit să îmi ceară asta după 15 ani. Uite aşa mi-au reaprins dragostea pentru ea. În 1992 am ieşit la pensie şi m-am dedicat comercializării de bragă şi alviţă” zâmbeşte bătrânul.
Până în anul 1999, giurgiuveanul a vândut bragă pe care o ţinea într-un butoi din lemn pe care îl urca în portbagajul autoturismului său. “Am vândut bragă şi alviţă şi pe frig şi pe căldură însă nu m-am plans niciodată” spune acesta.
Investiţie pe timp de criză
În vara acestui an, Ristea Bogoevici a considerat că este timpul pentru relansarea afacerii. Ajutat de fiul său, bătrânul a investit aproximativ 14.000 de lei într-o gheretă, un dozator şi o ladă frigorifică. “De când m-am mutat aici, în apropierea Pieţei, mi-am făcut deja clienţi fideli. Sunt oameni care vin şi din Bucureşti să guste braga produsă de mine” se mândreşte bătrânul care spune că, la ghereta sa, vin persoane care nu au băut în viaţa lor aşa ceva. Acesta intenţionează ca în luna noiemb