Pitoreștii Stegari din Arezzo
Prima zi a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a dovedit pe măsura aşteptărilor. Sute de mii de oameni pe străzi, în sălile de spectacol, pe terasele cafenelelor...
Au devenit deja o tradiţie spectacolele itinerante în tramvaiul ce uneşte Sibiul cu Răşinari. Anul acesta, interesul a fost mai mare ca oricând, montarea Teatrului Naţional „Radu Stanca" fiind dedicată "Centenarului Cioran".
Se împlinesc în 2011 o sută de ani de când s-a născut Emil Cioran, la Răşinari, lângă Sibiu ("oraş pe care l-am iubit mai mult decât pe oricare altul de pe pământ"). Spectacolul "Ispita Cioran" (The Cioran Temptation), desfăşurat în tramvaiul Sibiu – Răşinari –Sibiu, o călătorie reală şi, totodată, imaginară, în care realitatea e nevoită să-şi schimbe statutul şi să intre în joc, un "joc secund", a atras un număr impresionant de spectatori. Spectacolul este o călătorie către paradisul copilăriei lui Cioran – Răşinariul, paradisul terestru. O incursiune în universul fascinant şi contradictoriu al celui care a fost numit "scepticul de serviciu al unei lumi în declin", "idolatrul îndoielii" sau "nihilistul veacului". O încercare de a-l înţelege pe cel care avea să scrie la 22-23 de ani "Pe culmile disperării", iar la 26 de ani a luat drumul Parisului, de unde nu s-a mai întors niciodată şi de unde a depus mărturie pentru întreaga noastră epocă. O călătorie cu opriri în punctele nodale ale "sfârtecărilor", ale iluziilor nebune şi deziluziilor majore. O întâlnire cu obsesiile celui care a trăit toată viaţa în contradicţie cu el însuşi şi care a dat expresie unei forme rare de scepticism - scepticismul violent. Un om pentru care fericirea e inseparabilă de anxietate. Un gânditor care a susţinut: "Urăsc această viaţă pe care o idolatrizez", dar şi "Nu sunt un pesimist, iubesc această lume cumplită. De ani de zile caut o definiţie a