Binele şi răul pot fi două feţe ale aceleiaşi monede. Întrebările pe care cartea „A Clockwork Orange“ (Portocala mecanică) şi apoi filmul cu acelaşi nume le ridică sunt următoarele: chiar poţi să fii bun fără a fi, în acelaşi timp, rău? Şi, pe de altă parte, poţi să fii rău fără a avea măcar o fărâmă de bunătate?
Dincolo de prima impresie pe care ţi-o lasă un astfel de film – science-fiction filosofic, cum l-au numit unii – ar trebui, poate, reţinut un aspect: libertatea de a alege sau liberul arbitru este esenţa fiinţei uname.
Autorul romanului apărut cu zece ani înaintea filmului, Anthony Burgess, a declarat în 1972, la puţină vreme după ce pelicula lui Stanley Kubrick îngrozea pe mulţi în Marea Britanie: „Portocala mecanică trebuie să fie un manifest şi chiar o piedică asupra posibilităţii opţiunii. Eroul sau antieroul Alex este un tip foarte rău, dar răutatea sa nu este produsul unei condiţionări sociale sau genetice, ci propria sa problemă, în care s-a angajat cu toată luciditatea“.
Alex, în interpretarea magistrală a actorului Malcom McDowell, este un tânăr din viitor, interesat doar de viol, ultraviolenţă şi Beethoven. Povestea pare simplă dacă o reducem doar la aspectul de satiră la adresa societăţii britanice din anii ’60 sau la atacul în urma căreia soţia însărcinată a scriitorului Anthony Burgess pierde copilul şi moare câţiva ani mai târziu. Alex ar întruchipa doar imaginea atacatorului necunoscut, frecvent întâlnit în Anglia acelei perioade. În realitate, plasarea acţiunii în viitor încearcă să ascundă criticile directe aduse programelor de cercetare pentru eradicarea răului prin condiţionare phihologică. Aceste iniţiative erau la modă în platformele unor politicieni britanici ai vremii.
Dacă impactul cărţii a fost destul de redus, apariţia peliculei a dus la un scandal de proporţii. Chiar regizorul Stanley Kubrick a fost c
