Psihanalistii spun ca nevoia omului pentru ritmurile muzicale isi are radacinile in perioada prenatala, cand fatul simte bataile inimii mamei. Ulterior, nou-nascutul este linistit tot prin miscari repetitive, ritmul fiind recunoscut ca un "calmant natural". In rock, se stie ca heavy metal-ul se axeaza pe ritmuri simple, de 4/4, care rezoneaza astfel cu ritmul cardiac, in timp ce stilul thrash metal (subgen al heavy metal-ului) pastreaza doar pe alocuri aceasta cadenta. Sambata, 26 iunie, zeci de mii de rockeri au regasit, in aglomeratia umana de la Romexpo, confortul din pantecul mamei, in seara in care thrash-ul s-a intors la origini si in care ritmul de 4/4 nu s-a raportat doar la fraze muzicale pe parcursul cate unei piese, ci la un careu de asi legendar: The Big Four.
Pornind de la caracteristicile unui stimul acustic, MD Faber (profesor si scriitor) vorbeste intr-unul dintre volumele sale, de existenta unei "diade" in muzica rock: "ritmul, care se afla "la baza", si melodia, aflata "in varf", este o relatie duala de unitate, un fel de imagine auditiva a aranjamentului prunc-mama, mai ales in perioada in care copilul incepe sa se separe, devenind o creatura distincta".
Scriitoarea Ellen Spitz considera si ea ca apetitul muzical "deriva in mare masura din puterea de a trezi in noi acea straveche lume a legaturii duale copil-mama care supravietuieste in subconstient".
Efectul impaciuitor in rock rezulta astfel din amintirea "ritmurilor biologice adanci care au fost, si inca mai sunt, strans legate de relatia noastra primara cu persoana care ne-a purtat in pantece".
In heavy metal, ritmul este simplu, de 4/4, oferind o baza pentru regresia la etapa prenatala. Ritmul va furniza placerea de a fi tinut si protejat de persoana care ti-a dat viata: "Pe masura ce mergem cu piesa, pe urma ce o urmarim, ne lasam in voia ei, pe m
