Romania nu este nicidecum o tara neasezata. Romania este o tara foarte asezata. Foarte prost asezata, mai exact. O tara in care orice exceptie are tendinta navalnica de-a deveni regula si in care orice regula de bun simt risca mereu sa fie sufocata de vreo exceptie de prost gust. Daca rasfoim presa scrisa ori urmarim emisiunile tv, parca n-avem cum sa nu ne lovim de vreun „sistem". Mai nou, presa a luat in colimator sistemul juridic - pe buna dreptate, as spune, pentru ca ceea ce am putut afla in saptaminile din urma a fost pur si simplu halucinant! Incepind cu de acum vestitul glaucom al lui Gorbunov si pina la ultimul caz revoltator din alt punct de vedere, cel al batrinului de 80 de ani si realmente bolnav adus pe targa la penitenciar (de, brusc zelosi, oamenii legii aduna acum fara discernamint condamnatii ramasi din varii motive in libertate), de la cazul violatorului din Ferentari caruia vreme buna, dupa fiecare nou viol, i s-a scazut pedeapsa (!???) in loc sa i se mareasca si care tot pe motiv de sanatate subreda rau a fost lasat si el de-o judecatoare miloasa din Bucuresti temporar in libertate, pina la altul in oglinda negativa, cel al femeiei din Maramures condamnata si ea, asemenea lui mos Dima din Mosna, fara drept de apel la niscaiva puscarie din cauza unor tarusi de delimitare funciara smulsi, parca nu ai cum sa nu te intrebi ce dracu' se-ntimpla in tara asta cu justitia, ca sa raminem intr-un singur domeniu? Cum e posibil ca si-n ziua de astazi, daca dreptatea nu cumva umbla cu capul spart, atunci precis mori cu ea in brate - asta daca esti sarac si n-ai bani de avocati buni care sa cunoasca bine de tot atit sistemul juridic in sine, cit si „sistemul" paralel, cel care pentru unii este muma, pentru altii ciuma, in functie de faptul daca e uns bine sau nu. As vrea din rasputeri sa pot crede ca presedintele tarii ca „probabil atmosfera creata in jurul si