Gurile rele au pus de multe ori peceta pe viitorul vechiului comitat Arad. Acolo unde încă mai dăinuia credinţa-n semne rele, calamităţile care au încercat să pună Aradul la pământ au însemnat mai mult decât furia naturii. Urgiile secolului XVIII şi XIX au rămas consemnate în singurul „buletin informativ” care s-a mai păstrat, „Jurnalul” Bisericii Minoriţilor.

Ani la rândul Mureşul a ameninţat cu inundarea oraşului, fapt consemnat de fiecare dată în jurnal. Pentru localnicii, fiecare primăvară însemna o posibilă catastrofă şi un posibil dezmăţ al apelor. Chiar dacă rata inundaţiilor s-a menţinut scăzută, fiind consemnat între 1738 şi 1741 un ciclu de patru ani în care Mureşul a inundat tot de atâtea ori oraşul, timp de 30 de ani se pare că râul nu şi-a mai făcut de cap astfel încât să merite să fie notat vreun eveniment.

În 1771, timp de o săptămână între 21-29 iulie Mureşul se dezlănţuie, cu o furie mai mare decât în urmă cu 30 de ani, la 1741. Piaţa oraşului la vremea respectivă, actuala Piaţă Avram Iancu este inundată, localnicii găsindu-şi refugiu pe acoperişul caselor, de unde cereau ajutor cu ajutorul puştilor sau a pistoalelor. Unii şi-au găsit refugiu la spânzurătoarea oraşului , de unde au fost salvaţi după trei zile.

„Inudaţiile au transformat piaţa oraşului în zonă mlăştinoasă. Unde e actuala Piaţă Avram Iancu se plimbau raţele sălbatice, iar localnicii din zonă le împuşcau din poarta casei”, spune Corneliu Pădurean, istoric şi profesor universitar.

Oraşul la 1778

După trei ani, în 1774 Aradul ajunge iar sub ape de două ori, în 20-21 ianuarie şi în 3 iunie, când situaţia se înrăutăţeşte din cauza ploilor torenţiale, a grindinei şi a fulgerelor, care conform „Jurnalului” au lovit atât oameni cât şi animale. Cei mai grei ani pentru vechii arădeni au fost spre sfârşitul secolului. În debutul lui 1783, chiar în prima zi a anu