Cum nu s-a gasit, cu toate eforturile - poate si din cauza salariului mic -, un alt tipograf care sa faca fata mamutului delicat, dom' Petrica e singur pe acea masina. Intelegeti? Omul nostru n-are voie nu doar sa se imbolnaveasca, dar nici... sa moara! Mediul politic romanesc este unul toxic. In mod cert, nu numai cel romanesc e asa, dar pe mine - si nici pe dv., cu siguranta - nu ma consoleaza un asemenea lucru, fiindca eu traiesc in Romania, nu in Rusia sau Italia sau America de Sud... A urmari miscarile acestui mediu, a fi la curent zi de zi si ceas de ceas cu ce se intimpla la noi inseamna, daca esti o fire care se implica, sa te supui unui stres enorm. Comentariul pe marginea evenimentelor politice, a starii treburilor curente pe mine una ma obliga sa stau in priza de realitate, sa citesc ziare si sa urmaresc emisiuni de televiziune, asa ca dupa un timp ma simt de parca mi s-ar fi instilat o doza de otrava. O solutie de a elimina aceasta otrava e sa scriu despre actiuni generoase ori fapte altruiste pe care le-am vazut cu ochii mei si, mai ales, despre oamenii care imi plac, oamenii care mi-au fortat respectul si pretuirea. Am scris pina acum despre un instalator de o calitate umana si profesionala rar intilnita, despre o bucatareasa pensionara in care am recunoscut un inger al meu, despre prieteni intelectuali minunati, despre mama si despre femei din satul meu, amarite, dar atit de pline de miez, etc. Am scris si voi mai scrie si despre altii, nu doar fiindca astfel imi asigur, macar pe moment, un gram de confort psihic, ci si pentru ca eu cred ca e bine sa vedem in jurul nostru si lucrurile bune ori oamenii valorosi, care nu se bucura nici pe departe de gloria si faima de care se bucura atitea VIP-uri de duzina din Romania contemporana noua. Azi, cu ingaduinta dumneavoastra, o sa va vorbesc pe scurt despre dom' Petrica. Provenit dintr-o familie de oameni vre