Indiferent cum se vor finaliza lucrurile în interiorul PDL, după dezastrul de la Convenţie este puţin probabil ca acest partid să-şi revină în aşa măsură încât să joace un rol determinant pe scena politică pe termen mediu.
Principalii actori ai evenimentelor din ultimele luni - Blaga, Udrea şi Băsescu - au reuşit, fiecare, performanţa să semneze câte un paragraf din necrologul PDL. Dreapta românească pare urmărită de un blestem.
Câteva greşeli majore, mai vechi sau recente, au adus PDL în situaţia de astăzi. În primul rând, de la Băsescu încoace partidul nu a mai avut lider, nici Blaga, nici Boc şi cu atât mai puţin Udrea nu au anvergura, autoritatea sau stofa pentru asta. Strivit sub forţa personalităţii lui Băsescu, sub dorinţa acestuia de control total, dar şi tributar păguboaselor mecanisme interne de selecţie, PDL a rămas captiv. În al doilea rând, Blaga trebuia obligat - se putea crea o masă critică pentru asta - să-şi depună mandatul după pierderea alegerilor, iar Convenţia organizată în cel mai scurt timp. S-ar fi evitat astfel polarizarea spiritelor, manevrele urâte, permanentul scandal public, incapacitatea de a face opoziţie, care, toate la un loc, l-au scăzut şi mai mult în sondaje. În al treilea rând, dacă lui Băsescu i-a devenit clar la un moment dat că riscul alunecării partidului spre PNL este serios, alegând din acest motiv calea implicării, nu trebuia s-o susţină pe Elena Udrea, ci pe unul dintre reformişti, adică pe Macovei. Ar fi fost un mesaj că este constant cu propriile principii. La rândul său, partidul ar fi evitat să dea acest nefericit semnal că este majoritar ostil oricărei reforme (în toate sensurile, nu doar integritate), iar, în caz de eşec, ar fi făcut posibilă reconstrucţia dreptei sub cu totul alte auspicii. Şi, în sfârşit, bulversantul mesaj de adio, adresat întregului PDL, oficializ