Romănia ca o telenovelă

Curănd Marele Combinat Siderurgic incepu să-şi facă simţită serios prezenţa in satele din jur. Jumătate din lucrătorii Combinatului erau ţărani navetişti. Plecau de acasă dimineaţa şi se intorceau seara, fiecare aducănd cu el, in servietă, căte un lucru şterpelit din intreprindere. Se fura, deci, pe rupte, cu o patimă care-i lăsase cu gura căscată pănă şi pe cercetătorii de la Institutul de studiere a Omului vechi.

Romănia ca o telenovelă

Curănd Marele Combinat Siderurgic incepu să-şi facă simţită serios prezenţa in satele din jur. Jumătate din lucrătorii Combinatului erau ţărani navetişti. Plecau de acasă dimineaţa şi se intorceau seara, fiecare aducănd cu el, in servietă, căte un lucru şterpelit din intreprindere. Se fura, deci, pe rupte, cu o patimă care-i lăsase cu gura căscată pănă şi pe cercetătorii de la Institutul de studiere a Omului vechi. Se fura orice, indiferent că lucrul acela folosea la ceva sau nu. Dulii, capete de sărmă, răngi de fier, kilograme de ciment, şuruburi, staniol. Lucrul şterpelit primea, apoi, cele mai neaşteptate intrebuinţări. Intr-o noapte, cineva fură firma de la intrare, o bucată de tablă vopsită argintiu, şi conducerea combinatului o găsi peste căteva luni şi, atunci, din intămplare, drept acoperiş la weceul lui Vasile Tarbă din Vintileasa. Ajungea, pentru acoperişul acelui nenorocit closet, o foaie de tablă obişnuită, luată de la magazinul sătesc şi costănd doar vreo 10 lei. Vasile Tarbă se chinui o săptămănă intreagă să indoaie bucata de tablă şi să-i şteargă literele, vopsite in roşu aprins, mănjindu-se tot de vopsea, de fiecare dată furios că nu-i ieşea. Amendat de miliţie, tabla closetului il costă cam vreo mie de lei. De altfel, deşi se trudise căteva zile in şir, tabla se indoi anapoda, şi acoperişul era aşezat şui, cu partea din faţă mult lăsată, că toţi ai casei, mergănd l