Un orfan de la casa de copii intentioneaza sa-si publice romanul vietii. Marius Florescu descrie in autobiografia sa cosmarul pe care l-a trait timp de peste 25 de ani in centrele de plasament. Cartea se va numi "Casa de copii", spune tinarul, care doreste sa redea atmosfera orfelinatelor si suferinta celor refuzati de propriii parinti. "Vreau prin aceasta carte sa trag un semnal de alarma la adresa parintilor care au de gind sa-si abandoneze copiii", ne-a spus Marius. "M-au batut peste talpi pina ce s-au umflat ca aluatul" Marius Florescu, student in ultimul an la Colegiul de Mecanica, este un tinar care nu a avut parte nici o clipa de afectiunea parinteasca. A fost abandonat inca de la nastere de parintii sai carora nu le cunoaste numele nici macar dupa aproximativ 26 de ani de existenta: "Pe certificatul meu de nastere, spre deosebire de al altora, este trasa liniuta atit in dreptul numelui mamei mele, cit si al tatalui meu", spune Marius dezamagit. Orfan de ambii parinti, Marius Florescu si-a petrecut copilaria, adolescenta si o parte din tinerete in centrele de plasament. Primul centru de plasament cu care Marius a intrat in contact a fost Centrul de Plasament "Sfintul Nicolae" din Popricani. Aici a inceput, de fapt, spune el, "cosmarul" vietii sale, care avea sa continue aproximativ 23 de ani. Viata de orfelinat semana cu cea din cazarmi. Cei mari "detineau puterea" si si-o exercitau asupra celor mici. Marius spune ca n-o sa uite niciodata bataile primite de la "handralaii" din centru. Despre aceasta perioada nefasta din viata lui, Marius a scris deja doua capitole. Amintirea cea mai traumatizanta din viata lui s-a petrecut intr-o noapte geroasa de iarna, la Centrul de Plasament din Popricani: "Imi amintesc ca erau minus 14 grade afara si unii colegi de-ai mei, care nu aveau ce face, m-au trimis descult sa le aduc o cana de apa rece de la fintina din curte. Ce