N u m-am uitat destul la televizor de sărbătorile astea, în ciuda unui lung şir de tradiţii. Dar am aspirat, cu jind, la postura de spectator mediu. Pentru acest statut, m-am pregătit temeinic, deşi în gol: am studiat puţinele programe TV pe care le-am avut, cu mare conştiinciozitate, trăind aventura seacă a telespectatorului frustrat. Aşteptarea moderat-ferventă a fost însă o senzaţie plăcută. Ce mi-a provocat-o? Vineri, 27 decembrie, pe programul 1, la 8,55: "De ce nu a primit iepuraşul cadoul de Crăciun?". Evident, nu am aflat de ce, deoarece copilul meu se uită doar la Minimax şi FoxKids; şi aşa, o mai veche dorinţă - de pe vremea odiosului - de a vedea, de Crăciun, desene tematico-explicative, în care să trăieşti "spiritul Crăciunului" nu s-a împlinit. Tot pe linia asta s-au îngrămădit filmele, pe care nu le-am văzut - cu atmosferă de Crăciun şi aceasta, la rîndul ei, în viziunile regizorilor deveniţi duioşi, produs al aceluiaşi spirit al iertării şi împăcării: "Cine este Moş Crăciun?", "În lumea lui Moş Crăciun" (PRO TV), "A fost odată un Crăciun" (Antena 1), "Ebenezer" (B1 TV). Dintre toate, nu ştiu cum se face că văd, în fiecare an, aceeaşi scenă feministă dintr-un film cu Angela Lansbury - "Doamna Moş Crăciun". Noroc cu cinema-ul, unde mi-am satisfăcut din plin dorinţele idilice şi curiozităţile în privinţa originii lui Moş Crăciun
cu "Miracol pe strada 34" (pe vechi) şi "Moş Crăciun caută Crăciuniţă" (pe nou). Există, apoi, filmele inocente care prelungesc spiritul de care vorbeam mai puţin tematic: "Mihail, cîine de circ" (TVR2), "Poveste fără sfîrşit" (PRO TV), "Cireşarii" (Prima Tv), "Legenda lui Tarzan" (Pro TV); "Mica prinţesă"(HBO), "Superman" (Pro Tv). Dintre toate, nu l-am văzut decît pe "Superman 1", cap-coadă, dacă nu cu aceeaşi pasiune ca la 14 ani, în mod sigur cu aceeaşi toleranţă. Pasul următor în ierarhia naivităţii îl fac filmele c
