"Studiile referitoare la sărăcie" o pun în legătură cu o "sărăcie a nivelului general de fericire", cum spune David Hawkins, un ilustru cercetător al stărilor înalte ale conştiinţei. Sărăcia nu este doar condiţie financiară, ci se manifestă printr-o lipsă a prietenilor, a abilităţilor de vorbire, a educaţiei, a abilităţilor sociale, o sărăcie a resurselor sau a sănătăţii. "Sărăcia nu este doar o problemă financiară, ci un nivel al conştiinţei. Energia acestui nivel calibrează în jurul valorii de 60", spune Hawkins în cartea sa, "Putere versus Forţă" (n.n. Pe o scală a conştiinţei de la 1 la 1.000, 200 este nivelul discernământului sau nivelul de energie care-l ajută pe om să spună adevărul, dar să-l şi poată recunoaşte). Acelaşi Hawkins spune că 78 la sută din populaţia lumii nu a atins nivelul 200 al conştiinţei! Or, viaţa sub acest nivel echivalează în primul rând cu absenţa energiei fericirii, cu experimentarea unor stări interioare de suferinţă ca-n "Iad".
Putem asocia, oare, condiţiile de criză financiară, economică sau de altă natură cu o scădere a nivelului global de fericire al oamenilor? Privit cu ochiul liber, da. Este evident că fericirea nu mai dă lumea afară din casă. Este evident că un câmp slab al conştiinţei (nu ştiu dacă de nivelul 60, dar se poate să fie pe aproape) a pus şaua pe mari părţi ale lumii. Absenţa fericirii interioare poate fi cauza fenomenului care a creat magazinele de vise şi iluzii, drogurile, dependenţa de alcool, de jocuri agresive sau de alte metehne. Conştiinţa dependentă "de ceva" este atrasă într-un joc subtil, fantasmagoric, dar puternic, în care plăcerea înlocuieşte fericirea. Obiectul exterior înlocuieşte energia interioară, capabilă să atragă obiectul fericirii. Cu alte cuvinte, sărăcia (asta nu înseamnă neapărat că absenţa resurselor financiare este acelaşi lucru cu sărăcia, cât absenţa fericirii) este echi