Daca reclama este sufletul comertului atunci putem afirma in mod similar ca, creditarea este sangele din inima pulsanda a economiei. Creditarea are trei aspecte importante: cantitatea, eficienta si calitatea.

Cantitatea este reprezentata de suma creditarii catre populatie, sectorul corporatist si cel public (guvern si autoritati locale). Eficienta se masoara ca si diferenta intre costurile depozitelor si dobanzile creditelor. Calitatea se masoara printr-o serie de indici de neplata sau arierate.

Relatia exacta intre cantitate, eficienta, calitate si cresterea PIB-ului este subiectul multor studii de specialitate in diferite tari si in diferite perioade. In cazul tarilor in curs de dezvoltare (inclusiv Romania) majoritatea studiilor par sa indice un efect puternic (corelatie pozitiva) al eficientei institutiilor de credit (banci si IFN-uri) si crestere economica. Cantitatea de credit pare sa aiba un impact statistic mai redus si este chiar considerata o consecinta a dezvoltarii economice si nu o cauza. Al treilea important considerent, calitatea creditarii, are de asemenea un efect important atat direct (datoriile neplatite sunt bani care dispar din sistem deci au efect dezinflationist) cat si indirect prin influenta asupra apetitului de risc (al creditorilor si creditatilor).

Saptamana trecuta BNR a publicat Buletinul Lunar pe Decembrie 2010 ceea ce ne da posibilitatea de a analiza situatia pe intregul an precum si a urmari evolutia creditarii de la varful de dinainte si pana in adancurile crizei. Aceasta analiza ne ofera si cateva invataminte importante pentru viitor si indica modalitati de ajuta cresterea economica si implicit iesirea din criza.

2010 – Annus Horribilis 2

Pentru Romania 2010 a fost un al doilea an consecutiv in care economia a scazut semnificativ continuand sa puna presiune atat pe creditori (banci si IFN-uri) cat si pe