De curând a apărut o superbă carte de proză scurtă a lui Vasili Grossman, care a avut o relaţie de love&hate cu Partidul Comunist din URSS. Cam ca la orice îndrăgostit de „sfintele idealuri ale socialismului", cum zicea nostalgicul Ion Iliescu, mai întâi a fost dragostea, după care a urmat o uriaşă ură.

Cartea se numeşte „Drumul" şi poate fi povestea unei revelaţii, cam ca aceea a lui Saul pe drumul Damascului. Revelaţia este însă una pe dos, căci, dacă Saul cel orb găsea la capătul drumului său lumina, Grossman dă mărturie în prozele sale că „lumina de la Răsărit" este de fapt întuneric. Venind din partea unui om care a fost trup şi suflet pentru comunism, această carte merită cu atât mai mult citită, căci este mărturia unui pocăit. „Drumul" a apărut de curând în librării, fiind editată de Polirom.

Biografie

Vasili Semionovici Grossman s-a născut în 1905 în Berdicev, un oraş din Ucraina în care exista una dintre cele mai mari comunităţi evreieşti din Europa. În oraşul său existau 80 de sinagogi, iar în prima jumătate a secolului al XIX-lea Berdicev era cel mai important centru bancar din Imperiul Ţarist. Ambii părinţi ai lui Grossman erau evrei şi în realitate pe el îl chema Iosif. Dar pentru că familia era puternic rusificată, chiar şi în casă i se spunea de mic „Vasea". Peste ani, Grossman îi spunea fiicei sale: „Noi nu am fost ca evreii săraci din ştetl descrişi de Şalom Alechem, care trăiau în colibe şi dormeau unii lângă alţii pe podea, înghesuiţi ca sardinele. Nu, familia noastră provine dintr-un mediu evreiesc profund diferit. Aveau trăsuri şi cai. Femeile lor purtau diamante şi copiii erau trimişi la studii în străinătate".

Ca şi tatăl lui, Semion Osipovici (Solomon Iosifovici) Grossman, Vasili a fost atras de comunism de tânăr, dar încă din anii '30 bună parte din familie şi prieteni făceau deja cunoştinţă cu gulagul. Deşi natur