Prima reacţie la anunţul admiterii recursului lui Sorin Oprescu de către Curtea de Apel şi revenirea sa în cursa electorală mi s-a părut cât se poate de sugestivă: Cristian Diaconescu a declarat că forul de conducere al partidului său ar trebui să reanalizeze de urgenţă situaţia şi să decidă retragerea sa din competiţie. Asta ar însemna că ideea dominantă fusese că Oprescu era principalul său adversar, iar scoaterea sa din cursa pentru Primărie îl avantaja mai mult pe Diaconescu decât pe Blaga.

Nu ştiu şi nici nu mă interesează care au fost dedesubturile acestei afaceri suficient de dubioase. Cert este că ea produce două concluzii. Prima ţine de starea de-a dreptul imponderabilă a Justiţiei române şi nu degeaba ne repropşează Comisia Europeană ceea ce ne reproşează: nu deciziile în sine ale instanţelor, ci faptul că într-o proporţie inadmisibilă ele se bat cap în cap. Judecătoria spune că e neagră - Curtea de Apel că e albă. Pe aceleaşi probe.

Ori asta nu este admisibil. Cum-necum, Sorin Oprescu a fost mai întâi scos din cărţi, iar acum este reintrodus. Pentru el, acest incident se dovedeşte mană cerească şi nu ştiu cine ar fi putut să aranjeze lucrurile ca să iasă mai bine pentru el. Dacă înainte de a fi eliminat şansele sale erau de 25 - 30%, acum ele pur şi simplu s-au dublat. Incidentul a atras atenţia publicului că undeva, acolo sus, se încearcă manipularea lucrurilor pentru a-l elimina din joc pe cel care s-a plasat împotriva sistemului. O astfel de atitudine nu poate decât să atragă simpatia, mai ales cea a neutrilor şi nehotărâţilor. Aşa încât, iată-l pe doctorul Oprescu favorit într-o întrecere din care s-ar putea să lipsească tocmai candidatul partidului care-şi pusese cea mai mare speranţă în această carte. Şi iată cum PSD-ul lui Geoană, împărţit între trei candidatutri, e pe cale să rămână fără nicuna!

Mai sunt două - trei zile până la