Clasamentele in jos n-au niste criterii institutionalizate.

Cum sa masori prostia, pentru a intocmi topul celor mai obtuzi 100 de parlamentari? Clasamentul celor mai mari 10 esecuri de casa cinematografice tine seama de finanta, numai ca beneficiul nu-i automat si o masura a calitatii. Cartofii prajiti se vand in draci, de cand le face reclama Ronaldinho, desi nu-s alti cartofi decat aceia pe care-i mananca dintotdeauna toata lumea. Clasamentele in jos au insa insusirea ca ne dezleaga nitel mintea spre un punct de vedere individualizat. Nu trebuie sa ne spuna nimeni care-s cele mai obraznice 10 tarfulite de televiziune. Le numaram si singuri. La topul celor mai bogati 300 de romani, ar trebui sa avem si perechea, cu cei mai saraci 300 de contemporani. In sus, posibilitatea de a promova efemerul se blocheaza la traditie: bogatie, reusita in cariera, frumusete… Frumusetea se standardizeaza mai degraba in jos decat in sus. La uratenie e inca de lucru. La femei, 90-60-90 e insasi perfectiunea. O amica plina de umor spune ca-i mai lipseste putin ca sa fie perfecta. Dimensiunile ei sunt acum 90-90-90. Corecteaza insa a doua cifra si, gata, intra in topul divinelor.

Romania e un rasfat pentru amatorii de ierarhii negative. Nu trebuie sa fii foarte informat, ca sa alcatuiesti lista celor mai duplicitari 100 de politicieni. Nici foarte istet, ca sa-i numesti pe cei mai vanitosi 10 analisti din mass-media. In multe privinte, topurile in sus sunt aceleasi ca topurile in jos. E destul sa schimbi criteriile. Ori, mai bine zis, sa definesti corect interesele din spatele criteriilor. Romaneste e sa alcatuim si listele celor mai capatuiti 100 de nasi, fini, cumnati si cumetri ai neamului. Daca s-ar indemna cineva sa construiasca topul celor mai obraznici 100 de copii de bogati am avea cu acesta si o ierarhizare a trufiilor pe baza de averi. Adevaratii magnati ai Occide