Pana la finele celui de-al doilea razboi mondial, temele predilecte ale literaturii sovietice au fost razboiul civil, industrializarea si colectivizarea. Literaturii, devenita mijlocul propagandistic cu cele mai bogate resurse de formare a reprezentarilor sociale dorite, liderii bolsevici i-au atribuit roluri si preocupari speciale. LAVINIA BETEA
Daca temele industrializarii si colectivizarii presupuneau viziuni clare, in consonanta cu documentele oficiale, cum sa prezinti insa razboiul civil? Cum sa descrii Armata Rosie cand numele lui Trotki, creatorul si conducatorul ei, fusese interzis?
Cand ganduri ca acestea devenisera inalte dileme de partid, epopeea razboiului civil fusese in mare parte scrisa. Mihail Solohov si romanul sau "Pe Donul linistit", o capodopera a literaturii ruse, careia i s-a conferit in 1965 Premiul Nobel, pot fi socotiti, deopotriva, legende ale razboiului civil si modele ale tulburatelor vremuri.
Incoronat cu inalte premii si demnitati sovietice, dar mai ales cu menirea conferita de Stalin de a reprezenta prototipul "scriitorului proletar", Solohov a intrat in legenda dinainte de moarte. Ca pregatire scolara, scriitorul care s-a nascut (1905) si a trait toata viata in tinutul Donului avea patru clase si un curs de doua luni pentru functia de inspector cu colectarile. A intrat, la 15 ani, de partea "rosilor", in razboiul civil. Primul volum al capodoperei sale l-a incheiat la numai 23 de ani. Din romanul in patru volume nu s-a pastrat nici o pagina de manuscris. Au pierit toate in devastarile celui de-al doilea razboi mondial. "Cartea - scrie Soljenitin (1988) - are o forta artistica pe care un maestru experimentat o dobandeste doar dupa multe incercari (...) E vorba de un geniu fara seaman? Dar in urmatorii 45 de ani de viata ai scriitorului, niciodata nu s-au confirmat si nu s-au repetat nici culmile, nici
