Emoția dinaintea meciului tur cu grecii s-a transformat în teamă. Uneori însă, teama nu este deloc un lucru rău.
Știi ce te ține în viață cînd organismul tău are o sincopă majoră? Cînd ceva nu mai funcționează așa cum trebuie și te afli în primejdie mare, mare de tot? Adrenalina. Hormonul acela secretat de glanda suprarenală, așa cum scrie la cărțile de specialitate, luptă să te țină agățat, luptă în locul tău, pentru o vreme. Te împinge exploziv, lucrează prin emoții puternice, te irigă, te însuflețește ridicînd nivelul de panică, poruncindu-ți să te bați sau să fugi, sau să sari sau să găsești soluția potrivită pentru criza de moment.
Adrenalina înseamnă frică, pusă în trupurile noastre pentru ca să facem ce este mai bun cu ea. Să reacționăm.
Valul acesta însă nu durează mult și trebuie urcat la clipa potrivită. Meciul retur cu Grecia, de la București, ar putea fi testul tacticii, al ambiției, al lucrurilor care trebuie demonstrate, în ultimul ceas. Dar și testul fricii care poate fi dresată, care poate colabora cu fotbaliștii, și poate nu doar în apărare, în apărarea unui organism care încearcă să iasă învingător. Cum ar fi ca pentru o seară să fie și fotbalul un sport extrem?
Nu cred că lor, fotbaliștilor din naționala României, nu le e frică de retur. Mai ales după tur. De acum înainte nu o să mai cred niciodată în sportivi care spun că nu le este frică de nici un adversar. Teama nu e rea, din contră, din teamă s-au construit cetăți și civilizații. Este însă rău să cedezi în fața ei, atîta tot. Richard Bach, cel care a scris cartea Pescărușul Jonathan Livingston, ne sfătuiește să ascultăm de lucrurile pe care le cunoaștem, nu de cele de care ne temem. Cîteodată totuși acestea din urmă trebuie descoperite și înțelese, contra cronometru, pentru că, odată descoperite, se vor înscrie în prima categorie și le vom gestiona altcumva.
Ne es
