Distinsi ex-aequo cu Marele Premiu al Juriului la Cannes, fratii Dardenne explica in interviul de mai jos de ce "Le gamin au velo" e cel mai optimist film al lor de pana acum si cum in societatea de azi a devenit previzibil ca toata lumea sa se planga si sa spuna ca e greu. "Le gamin au velo" arata cum un copil parasit de tata se imprieteneste cu o femeie care accepta sa-l ajute neconditionat.
Rep: De ce este acesta "cel mai pozitiv film" din cariera dumneavoastra?
Jean-Pierre Dardenne: Aveam nevoie sa mai schimbam un pic, sa incercam si altceva, sa vedem daca suntem in stare sa filmam o relatie de afectiune dintre o femeie buna si un copil ranit. Pentru ca Samantha nu are nici un plan, nici o idee preconceputa. Spre deosebire de alte filme ale noastre, personajul feminin nu are aici vreo motivatie anume.
Dintr-un gest de bunatate gratuita, aceasta femeie il va salva pe Cyrill. Pariul nostru a fost sa vedem daca putem filma povestea fara sa devenim sentimentali. Emotiile sunt una, sentimentalismul alta. Fictiunea are capacitatea nu spun de a revraji lumea, ci de a arata ca exista si alte posibilitati.
Rep: Poate totusi fictiunea sa schimbe ceva in lume?
Luc Dardenne: In orice caz, putem spune ca disperarea a devenit conformista azi. Toata lumea spune ca lucrurile nu merg cum trebuie. Dar toti stim asta!... Filmul nostru relateaza o posibilitate umana care ne-ar putea permite sa vedem ca realitatea nu corespunde dorintelor noastre, ca suntem departe de ceea de dorim sa fim.
Cred ca tuturor ne-ar placea sa ne intalnim cu Samantha pentru ca e o fiinta extraordinara, dar pentru realitatea in care traim comportamentul ei e inversul rivalitatii din societate, al concurentei, dorintei de a reusi singur si de a-i distruge pe ceilalti. Filmul nostru arata ca poate exista simpatie umana profunda pentru o alt
