Echipajul condus de Lucian Măndruţă, prezentatorul Observatorului Antenei 1, a ajuns la Istanbul după cinci zile de aventură pe mare. Concluziile vizuale ale expediţiei sunt realizate de Alexandru Molovata, şeful departamentului Foto de la Jurnalul Naţional.
Destule. O să le pun aici in ordine intămplătoare, cu speranţa că cei care ne vor călca pe urme le vor găsi folositoare. Deci, am invăţat că marea e cu mult mai mare decăt pare. Cănd te uiţi pe hartă, intre Constanţa şi Capul Caliacra, distanţa e de un deget. Cănd eşti pe mare, e o veşnicie. Iar barca pare că stă pe loc, cu orice viteză ai inainta.
Deşi e multă, apa nu stă pe loc niciodată. Se foieşte, se invărte, se dă peste cap. Iar barca o imită fără nici un fel de simţ critic - OK, ea nu se dă peste cap decăt dacă ai mare ghinion. O oră de dat in leagăn e OK, 24 nu mai sunt. Iţi spune asta stomacul, iţi spune capul, urechile, tot ce vreţi. Vorbim de rău de mare, dar nu vă spun mai mult, că o să ziceţi că exagerez cu eroismul.
Deşi marea e a tuturor, malurile sunt ale vameşilor, grănicerilor şi a unei liote de funcţionari inarmaţi cu ştampile de oţel şi priviri de idioţi. Cu ei nu te poţi lupta decăt cu multă nesimţire. Sau (aşa cum ne-am dorit de multe ori) cu un obuz tras de pe un crucişător din larg. N-am avut aşa ceva, şi chiar de-am fi avut, chiar şi un simplu tun luat pe sub mănă din talcioc ne-ar fi scufundat bărcuţa.
PEISAJE. Cănd treci de acte, Bulgaria e chiar frumoasă, iar Turcia - de-a dreptul incăntătoare. Aveţi insă grijă: bulgarii te fac la acte, dar nu la bani. La turci e invers: lumea e mai relaxată cu hărtiile, insă e ataşată de bani. In două locuri am plătit de două ori mai mult decăt trebuia, iar in final am aflat de la un turc binevoitor că trebuie negociat inainte să mănănci, nu după. Steagul Uniunii Europene nu
