Bunica mea a fost una dintre primele femei care au studiat matematica şi fizica la Universitatea din Viena. Cînd a absolvit, în 1905, universitatea i-a acordat cea mai mare distincţie existentă la acea dată, un inel gravat cu iniţialele împăratului. Dar, cum pînă atunci nici o femeie nu primise acest titlu de onoare, împăratul Franz Joseph a refuzat să-i dăruiască premiul.
După mai bine de un secol, în prezent am putea spune că am depăşit prejudecata cum că femeile nu pot accede în orice domeniu al studiilor superioare pe care şi l-ar dori. Şi tocmai în acest context ne perturbă ştirea că mai bine de 30 de universităţi din Iran au interzis accesul femeilor la peste 70 de cursuri, pornind de la inginerie, fizică nucleară sau automatică şi ajungînd la literatura engleză, arheologie şi afaceri. Potrivit avocatului iranian Shirin Ebadi, porta-vocea drepturilor umane şi deţinător al Premiului Nobel pentru pace, aceste restricţii fac parte din politica guvernamentală de a limita posibilităţile femeilor de a se desprinde de casă.
DE ACELASI AUTOR Cum ar fi să trăim 1000 de ani? Alteratele alegeri americane Adevărata tragedie a avortului Libertatea religioasă între uz şi abuz Interdicţiile poartă şi o notă de ironie avînd în vedere faptul că, potrivit UNESCO, în facultăţile din Iran, mai mult decît oriunde în lume, printre studenţi predomină femeile. Anul trecut statisticile arătau că 60% dintre absolvenţi sînt femei, multe dintre acestea reuşind în discipline considerate tradiţional ca aparţinînd bărbaţilor – cum ar fi ingineria.
Probabil tocmai succesul pe care îl au femeile în facultăţi – şi rolul pe care l-ar avea o femeie educată în societate, rol care ar contraveni teocraţiei iraniene – a făcut ca Guvernul să pună oprelişti acestei tendinţe. Acum, femei ca Noushin, o studentă din Esfahan care a povestit postului BBC cum şi-a dorit să devină inginer
