Coridorul boltit, lung de 253 m și susținut de 56 de stâlpi masivi, conferă aspectul unitar al clădirilor.
Campania Adevărul de Seară “Poveștile Oradei Mari” continuă cu prezentarea Șirului Canonicilor. Una dintre cele mai frecventate locații pentru ședințe foto pentru tineri însurăței, Șirul Canonicilor este pe lista monumentelor istorice de categoria A, de interes național. Împreună cu Bazilica Romano-Catolică și Palatul Episcopal, acesta constituie Complexul Baroc.
Zece clădiri, în peste o sută de ani
“Lângă ansamblul catedralei și al Palatului Episcopal s-au ridicat și locuințele canonicilor, după concepția episcopului Paulus Forgach, cunoscute sub denumirea de Șirul Canonicilor”, notează Peter I. Zoltan, în volumul “Trei secole de arhitectură orădeană”, publicat în 2003. Cele zece clădiri înșiruite, construite în diferite etape pe parcursul a peste o sută de ani, sunt diferite prin numărul de travee, forma și dimensiunile ferestrelor. Cu toate acestea, aspectul general al caselor este unul unitar, grație porticului cu stâlpi masivi și boltei de tip boemian, care leagă casele la nivelul parterului. “În total se pot număra 56 de arcade”, scrie Peter I. Zoltan. Ferestrele sunt rectangulare cu ancadrament, cu sau fără coronamente în segment de cerc etc.
S-a dorit un seminar
Nu există foarte multe informații despre construcțiile clădirilor. Din cercetările lui Biro Jozsef, cea mai veche dintre clădiri este cea cu numărul 7, denumită Domus Alapyana. Aceasta a fost ridicată de canonicul Joannes Alapy (1753 – 1758), în anul 1750. În imediată învecinătate se află clădirea cu numărul 9, care datează din aceeași perioadă. Casa cu numărul 15 este construită până în anul 1769. Între ridicarea celor două case, arhitectul Franz Anton Hillebrandt proiectase ridicarea unul seminar teologic romano-catolic, proiect care, deși a fost aprobat de curtea v
