De multă vreme mi-am dorit să scriu o cronică teatrală despre tine. Mai ales că te-am văzut în câteva producții de acest gen și aș avea ce comenta.
Numai că, iată, evenimentele, faptele tale mondene o iau mereu înaintea celor realmente artistice. De consistență. Așa a fost și va fi mereu. Comercialul, spiritul lejer, facilul estompează, umbresc sau taie cu duritate calitatea și substanța.
Esteticul nu e ca ratingul, dedicat mârlanului... Ce să faci? E într-un fel și vina ta. Căci, peste arta-ți actoricească - meserie clasică, arareori frivolă și doar pe unele spații bulevardiere - ai suprapus "facilul" practicării - cu multă vocație, zic eu aplaudând - unui gen popular: muzica pop. Așa că, dacă te amesteci cu "vedetele facile", suporți consecințele publicitare. Să nu-mi spui că fecioarele pubere ale neamului, așteptând Zburători cu merțane și conturi în bănci, te caută la Shakespeare.
Căci tu te arăți uneori sufocat. Și de presa mondenă. Te întreb: dacă te-ai fi afirmat exclusiv în teatru? Dacă te invederai doar cu hamlețeii, cehovișorii şi nenea-iancii crezi că te mai sufocau paparazzi? Dacă rămâneai numai Laertes, Feste, Billy Flynn ori Hlestakov te mai cotropea Cancacanistanul? Ce erai, pentru media frivolă zic, fără "Liceenii", fără R&R?
Și, hai să fim serioși, nu cred că vreodată în viață, când nu vei mai fi urmărit de cohorta jurnaliștilor amatori și profesioniști ai cancaneriilor ai să te simți mai bine decât acum când ești țintă...
De altfel, eu unul elaborez un studiu deloc exhaustiv, măi, privind raportul dintre faptele mondene din media contemporană și mitologia greacă. Privește puțin, că știu că ai carte, cu ce se deosebesc faptele lui Zeus de ale tale? Sau, ca să fii tipologic mai aproape, uită-te la Adonis sau la Achile... și spune diferența?
La urma-urmei, ca să filozofăm de-o firfirică, obsesia umană a sexului e
